Dilema de la ora cinei

How do you do you do?(Marcă înregistrată,nenica Guţă.Cine altcineva?)...Ce ţi-e şi cu matematica asta?


Mâine se anunţă a fi o zi plină.Pentru mine,cel puţin.Pentru că teza se apropie cu paşi repezi,prea repezi chiar,şi eu am de făcut o groază de variante la mate şi alte cele.Pentru că eu am de "ucis" nici mai mult nici mai puţin de 20 de variante si,apropo,am menţionat că sunt aproape varză la mate?

Dar NUU!..nu mă dau bătută!..Ooo nu,asta cu siguranţă nu!
.Fac eu ceva cu varza aia!

Aşş...stai să nu care cumva să uit..cine ar putea ajuta o fetiţă neajutorată?..Cinee?..tu?..Aşa..deci aş vrea să îmi recomandaţi un film bun,special,numai bun pentru un început de Decembrie ca la carte.Cine se oferă?..Tot tuu?..Aşş.

Aştept sugestii!!!
Mă găseşti şi aici :
YM ID:marrymirunyk@yahoo.com
L.E.: Am făcut tocană din varza aia:p

Yabadabadooo!

Post optimist.Al naibii de optimist! De ce optimist,când lumea e plină de pesimism? Pentru că e permisă o pată de culoare,aşa,de chestie,from time to time.
Sau chiar mai multe pete de culoare!

Astăzi mi se pare că totul e MINUNAAT! Mirific,faaain,vesel...chiar perfect! Veţi zice voi:"-De ce mă?" .Dar chiar ne trebuie un motiv pentru a zâmbi?Trebuie neapărat să câştigăm la Loto..pentru a ne simti norocoşi?..Eu zic că NU!.Poţi zâmbi chiar şi pentru faptul că ai căzut,in drum spre magazinul din colţ. Pentru că..de ce NU? Un zâmbet chiar nu costă nimic!

Sfatul meu:Zâmbeşte chiar şi in drum spre şcoală că,la urma urmei,nu mergi la tăiere! Chiar dacă uni se vor uita la tine ca şi raţa-n calendar,asta e pentru că nu prea sunt obişnuiţi cu veselia încă de la 7 dimineaţa.După cum am spus şi la început,lumea e plină de oameni pesimişti.Un optimist e o raritate,pentru ei!Dar se zice că veselia e molipsitoare

Închei aci.Pentru că am un adevărat ghiveci aici!

Întrebarea arzătoare

Atenţie!
Boală periculoasă!Mortală chiar!Sau pe aproape,ca să nu dramatizăm:C U R I O Z I T A T E acută.Adică nevoia de a ştii tot:"ăla cu ce se mănâncă? ce înseamnă cutărică?" and so on..
Şi se pare că tocmai eu m-am pricopsit cu aşa o pacoste.Adică,dacă cumva dau de un lucru,oricât de neînsemnat ar fi acesta,trebuie să ştiu TOTUL despre el.Că de nu mă furnică degetele,nu mai am somn ..şi alte aoleo-uri!Şi crede-mă,e grav când o furnică degetele pe Miruna!
Aşa..şi ziceam că îmi pun 'nşpe mii de intrebări despre..ceva sau cineva.Şi uite ce m-am gândit eu: cum tot îmi place mie să întreb tot felu',ce-ar fi să o fac chiar aici,pe blog?În fiecare săptămână..un fel de Întrebare arzătoare.
Astăzi e legată de angajaţii şcoli.Fie ei profesori,oameni de serviciu,portari sau chiar directori.Eu,cel puţin,nu pot pricepe de ce unii se poartă ca şi cum tocmai l-ai fi înjurat de mamă?La urma urmei,ce-i aşa de greu să îi explici la cutare copilaş că nu se poate ieşi din curtea şcolii acum? Trebuie neapărat să îti scoţi plămânii? Sau de ce nu ai putea să îi zâmbeşti unui elev,doar aşa,ca să îi arăti că îi eşti prieten,nu duşman?Poate că sunt eu aşa..mai ZBAANG! dar totuşi,presupui că ai urmat paşii spre această carieră deoarece îţi plac copiii.Se presupune că tu îti petreci o groază de timp împreună nu noi,ăştia mici si proşti.Nu mă refer aici la cei din şcoala mea(am avut norocul să dau peste oameni "a 'ntâia" aici),ci la scolile de peste tot!
Bine,nu a fost doar o întrebare.Au fost mult mai multe.Dar se înţelege.

O portocală

Într-o zi mi ai daruit

O PORTOCALĂ
Eram doi copii si aveam
O PORTOCALĂ

Noua mea obsesie:PORTOCALELEEE:x..De ce?..Pentru că îmi amintesc de Crăciun,pentru că sunt delicioase,pentru că sunt sănătoase..şi pentru că ..îmi plac!
Ba nu..Le ador!..My new obsession,se pare:)
P.S:Astăzi sunt în formă!..Până acum,toate mi-au zâmbit.Să fie de vină apropierea Sărbătorilor?.Sau m-am născut eu aşa,puţin cam prea veselă?

Credit prima poză: Emilia

Un nou capitol...

Salutareee!:)
Poate mă şti,poate nu.Sunt acea fată care e mereu indecisă.Acea fată care şi-a zis în sinea ei:”Nu sunt făcută pentru bloguială”.Şi sunt acea fată care pur şi simpu NU se poate abţine.Acea fată care a reînceput un blog(din nou?) dar,de data aceasta, cu un alt nume,altă tematică, alte chestii.
Ştiu.My guilty pleasure.
Nu îmi găsesc niciodată,dar chiar nicodată,cuvintele potrivite,dar,cu toate astea...îmi place să aberez.
Deci încep un nou capitol,cum s-ar zice. Posturi optimiste.Posturi scrise de un copil năzdrăvan,care se crede mereu prin basme.